„Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” (2 Timotei 1:6)

     S-ar putea ca unii oameni să nu creadă că ești important, însă Dumnezeu așa te consideră. Și părerea Sa este cea care contează cel mai mult. Îți aduci aminte de David? Înainte să devină împărat, a trebuit să doboare două obstacole: primul a fost incapacitatea familiei sale de a-i vedea potențialul. Când profetul Samuel a venit să caute un împărat printre fiii lui Isai, David nici nu a fost pus la socoteală. De ce? Poate pentru că era cel mai tânăr și frații săi păreau mai pregătiți, sau tatăl său a dorit să-l impresioneze pe profet cu fiii lui mai mari. Cel de-al doilea obstacol a fost incapacitatea profetului Samuel de a recunoaște chemarea lui Dumnezeu pentru viața lui David. Când profetul Samuel l-a văzut pe Eliab, fratele cel mai mare, probabil deja ofițer în armata lui Saul, a spus: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.” (1 Samuel 16:6). Însă Dumnezeu l-a corectat pe Samuel – și pe noi toți – afirmând următorul principiu: „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7). Problema lui David era o problemă foarte comună și-n zilele noastre: mulți nu credem în noi înșine, pentru că nu ni s-au recunoscut meritele și nu am fost stimulați și încurajați de către părinții noștri. Poate ai potențialul de a deveni un mare muzician, dar pentru că nimănui nu i-a păsat suficient ca să te dea când ai fost mic la ore de muzică, ai renunțat. Sau poate ești un muncitor în construcții și ai fost criticat pentru „ideile tale nebunești” de a avea propria afacere, și ai renunțat la visele din tinerețea ta. Dacă este așa, e timpul să te ridici și să-ți revendici potențialul; să începi să te rogi ca Dumnezeu să-ți deschidă ochii și să aducă în viața ta pe cineva care să te valideze și „să înflăcăreze darul lui Dumnezeu, care este în tine”.